Retete senzationale de burgeri

Burgerul este unul dintre cele mai versatile preparate culinare ale lumii. Baza acestuia este o simpla chiftea de carne amplasata intr-o chifla din faina alba. Cu toate acestea, avand in vedere popularitatea acestui sandwich, bucatarii si-au adus semnatura proprie asupra lui. Acestia au incercat sa incorporeze in retetele lor cele mai consumate alimente din regiunea din care sunt, astfel, au aparut burgeri care au in loc de chifle taitei ramen, sau macaroane cu branza.
Statele Unite este tara care a revolutionat de-a dreptul hamburgerul, fapt care este si normal avand in vedere ca sandwichul cel mai vandut din aceasta tara este burgerul. O reteta clasica este insasi cheeseburgerul, acesta nu se diferentieaza prea mult de preparatul clasic, avand in plus doar o felie de branza intre cele doua felii de chifla.
Burgerul gogoasa a fost inventat in Minneapolis, Statele Unite, acesta foloseste in loc de clasica chifla o gogoasa glazurata cu sos barbeque. Acesti burgeri se vand de asemenea cu garnituri interesante si unice cum ar fi maioneza pane, fasole pane, dar si castraveti murati gatiti dupa aceeasi reteta.
Burgeri care incorporeaza gustul umami au aparut in Los Angeles. Aceste preparate, concepute de Adam Fleischman, unul dintre pionierii culinari care lucreaza cu acest gust special a declarat ca acest burger este preparatul lui cel mai important. Acesta incorporeaza alge, pastrama afumata condimentata cu un praf special umami, si contine ciuperci shiitake care fac ca acest burger sa fie de-a dreptul special.
Desigur, unii bucatari au decis sa incorporeze ingrediente scumpe si exotice in burgerii lor pentru a putea delecta papilele gustative ale celor mai pretentiosi clienti. Astfel au aparut burgerii cu homar, vita Kobe sau Wagyu, cele mai scumpe sortimente de carne din lume, dar si homar, caviar si cascaval de cea mai inalta calitate.
De la un simplu preparat conceput pentru a fi mancat de clasa muncitoare care avea nevoie de un sandwich hranitor, burgerul a ajuns sa devina un simbol culinar gatit cu drag de oameni de pe intreg globul. Pentru un gust desavarsit va recomand sa incercati cativa burgeri de la Nabu daca sunteti din Bucuresti.

Duzina de cuvinte : Papusi dansand.

Actul I  Cabina sefului de echipaj de pe un cargou romanesc, vestul Mediteranei, 1987 “Nea Gica, ce faci bre, esti treaz ?” intreba, ca boul, Grigorut, amintindu-si o secunda prea tarziu ca lui Gica, nostromul, nu-i plac intrebarile si realizand, tot cu delay, ca e normal ca “batranul” e treaz din moment ce statea la masa si mesterea ceva la mainile unor papusi. “Nimic, dar de calitate. Asta fac”, ii raspunse Gica amintindu-si la randul lui, parca in treacat, plictisit, ca Grigorut, marinarul, era cel mai sarac cu duhul dintre cei 7 membri de echipaj pe care el, ca nostrom, ii “pastorea”. “Da de ce’s bre papusile alea asa palide ? Ca-s ca moarte si alta nu. D-alea normale n-avea de cumparat ? De ce-ai luat dintr-astea ? Erau mai ieftine ?” “Bai, Grigorut, sunt de ceramica, ma. De portelan. Sunt mai greu de gasit, se dau mai scump …” “Io nu pricep … Pai jucaria nu-i sa te joci cu ea ? Ca daca duci la o fetita o jucarie da bibelou, ea de un’ sa stie ca-i de joaca ori de pus pe mobila ? Ca vede de la muma-sa ca pune bibelourile in vitrina, nu ?” “Bibelou de pus in vitrina ii tac’tu si cu fi’su ala mijlociu”, raspunse batranul nostrom dandu-i de lucru lui Grigorut care socotea deja pe degete care dintre fiii lu’ ta’xu e al mijlociu… “Te razi de mine, bre nea Gica… Ca suntem numa’ doi frati la parinti. Io’s al mai mic…” “D’apoi in locul muma-tii, nici mie nu stiu daca-mi mai ardea sa mai fac unul, mai Grigorut… Da’ ce-s, mai, trepidatiile astea ? Ca face pacostea asta de nava ca toate alea de zici c-acum crapa din suduri…” Apoi, incet, ca si cum nu ar fi vrut ca Grigorut sa il auda, «Tremurul din fiinta mea e trecator. Mi-ai atins salbatic o coarda cuminte… Faptele tale vor mai ramane o vreme sa-mi strige in iris durerea; ceea ce-ai fost ma va ajuta sa iert ceea ce esti…» Ai auzit vreodata poezia ast a, Grigorut ? … Ai auzit pe naiba… Tu abia stii ce-ngroapa mata, mai… E o pustoaica, Tania Kubitza.” “Cica-i ceva cu unul din pistoane, nea Gica… Baietii de la masina sunt toti jos in sala masini dar de cand au intrat n-a iesit macar unul sa spuna ce-i acolo. Io asta stiu de la nea Gica, da’ nu matale. Nea Gica bucatarul…” “Bai Grigorut, ia schimba-te tu de trening, mergi la magazia din prova, de la forepeak, si vezi ca am eu acolo dupa cutiile cu vopsea un fel de trepied pe care-l folosim noi la pomul de Craciun. Adu-mi-l sa sprijin de el papusile astea ca altfel nu le pot lipi … Si ai grija sa nu te mai lovesti la treapta asa cum faci de fiecare data…” “Da’ de ce le lipesti, bre ?” intreba, din nou ca boul, Grigorut, amintindu-si din nou, cu o secunda prea tarziu, ca nostromului Gica nu ii plac intrebarile… Actul II Coverta unui aceluiasi cargou romanesc, acelasi vest al Mediteranei (de data asta cateva mile mai spre est), acelasi an 1987 “Neata, dom’ comandant… Am trecut de Magreb ?” “Apai, nea Gica, depinde la ce spui tu Magreb… Daca te referi doar la Maroc, da, suntem ca si trecuti. Daca baietii de la masina nu-si prind urechile-n motor si tin magaoaia sa mearga, trecem cam intr-o ora…” “Nu mai e mult pana acasa, dom’ comandant… Lung rau o fost si drumul asta… Sunt 7 luni, dom’ comandant, asa ?… Dar cu voia lui Dumnezeu, pe vineri suntem la Constanta, sambata is deja in tren, sambata noaptea chefuiesc cu neamurile nevesti-mi. Ca ale naibii stiu mai bine ca mine cand ajung acasa si ma asteapta cu niste fete de zici ca n-au baut si n-au mancat de noua zile…” “Ajungem, mai nea Gica… ajungem… Da’ te-ai gandit ? Cum treci de vama ? Sa nu spui ca nu ti-am spus in Casablanca, ca nu ai voie decat 3 carpete – si tu ai luat 6 si doar 4 jucarii si tu ai luat 24. Douas’patru de papusi, mai Gica ? Ce, Doamne-iarta-ma !, faci cu atatea ?” “Eeee… dom’ comandant… sa trec eu de vama cu ele ca am eu unde sa le trantesc. Cu 500 de lei bucata, c-am mai dat. Iar carpetele cu rapirea din serai le dau si pe peronul garii daca vreau… Numa’ s-arat un colt si sar pe mine. Ce le-o tot place la carpele astea, zau de inteleg. Da’ important e ca-mi fac treaba cu ele. Restul ce mai conteaza. Ca nu-i mandru ce e mandru, ci ce-i place la bolandu’. Asa-i, dom’ comandant ?” Actul III Aceeasi cabina a aceluiasi sef de echipaj de pe un cargou romanesc, portul Constanta, una dintre vinerile anului 1987 Aproape sa se-mpiedice de trepte, patru vamesi intra in cabina lui nea Gica. De obicei intrau doar doi de cabina doar ca in cazul nostromului, modul in care-si completeaza declaratia vamala e una careia i s-a dus buhul in tot portul. Asa ca-s curiosi. “Ia, mai nea Gica… Ce ai de declarat ? intreaba unul privind foaia din carnetul de vama al nostromului. La jucarii … «Hora papusi – 4 bucati» ? … si la diverse «Carpeta fata dubla» – 3 bucati” ??? Ce-s astea, bre nea Gica ?” Nea Gica arata cu mana spre unul dintre colturile cabinei. Patru “ansambluri” de cate 6 papusi cu mainile lipite inchipuiau o hora … Patru “hore”, patru jucarii … Si langa ele, trei suluri cu rapirea din Serai puse spate la spate cate doua si cusute atent, dar cam grosier, pe margine… “Carpete cu fata dubla … Hora papusi… Nea Gica, esti mare figura, mai… Hai, ne vede m voiajul urmator… Tare is curios ce mai scornesti…” spuse al mai “mare” dintre vamesi si semna fila de declaratie vamala a nostromului. Actul IV Aceeasi cabina a aceluiasi sef de echipaj de pe un cargou romanesc, portul Constanta, una dintre vinerile anului 1987 “Ei, cum a fost nea Gica ? Ti-ai trecut prin vama carpetele si jucariile ?” “Le-am trecut dom’ comandant. Si carpetele si jucariile si cele 50 de perechi de blugi ascunse sub pat…” Duzina de cuvinte pornita de la Psi. Au mai scris : Vavaly, Lili3d, Alma Nahe, Carmen Pricop, Adriana 1, Vienela, Doar online, Adriana 2, Matilda, Max, Scorpio, Ioana, CH3815H, Some Words si Anacondele.